24. METODE ACTIV-PARTICIPATIVE FOLOSITE LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA PENTRU INVAT. PRIMAR.

Metodele active-participative, ca formula de educatie centrata pe persoana, au la baza cateva principia: profesorii si elevii isi impart responsabilitatile invatarii; climatul activitatii trebuie sa fie unul care sa faciliteze formarea finite; elementul cel mai important este sa invatam cum sa invatam ceea ce ne intereseaza; disciplina necesara activitatii trebuie sa devina autodisciplina; evaluarea semnificatiei invatarii trebuie sa devina autoevaluare; cadrul didactic trebuie receptat ca un furnizor de resurse ale invatarii. La limba si literatura romana, pot fi utilizate toate metodele active-participative moderne consemnate in literatura de specialitate dar si cele traditionale.

Metode Tradiţionale: algoritmizarea, exerciţiul, problematizarea, conversaţia, demonstraţia, analiza gramticala, jocul de rol, compunerea gramticala, descoperirea, studiul cu manualul, s.a.  Algoritmizarea poate fi concretizată prin următoarele concepte operaţionale: reducerea la o schemă, sau model; anticiparea unor rezultate; reprezentarea datelor; rezolvarea de probleme prin modelare şi algoritmizare. Metoda specifică studierii faptelor lingvistice; elevii sunt conduşi să observe direct fenomenele gramaticale şi să tragă concluzii din exemplele date, ajungând la definiţii şi reguli; metodă ce se poate utiliza în orice moment al lecţiei; un foarte bun mijloc de verificare a cunoştinţelor; Exerciţiul metodă pentru fixarea cunoştinţelor, formarea priceperilor şi deprinderilor, recunoaşterea şi analiza noţiunilor gramaticale. Tipuri de exercitii: după modul de efectuare: orale şi scrise; după natura faptelor de limbă: fonetice, de vocabular, morfologice, sintactice; după natura priceperilor sau deprinderilor: ortoepice, ortografice, de punctuaţie, lexicale, gramaticale şi stilistice; după gradul de independenţă: de recunoaştere şi cu caracter creator; Problematizarea: metodă în care se creează o situaţie-problemă, printr-o intrebare-problemă, al cărei răspuns reprezintă soluţia căutată; metodă ce nu poate fi folosită exclusiv, ci îmbinată cu: conversaţia, descoperirea, activitatea pe grupe. Paşii învăţării prin problematizare sunt: debutul – cunoaşterea problemei, a cerinţelor; investigaţia, explorarea – parcurgerea;  informaţiilor necesare pentru rezolvarea problemei; sinteza – notarea constatărilor; rezoluţia şi evaluarea – obţinerea rezultatului final, prin confruntarea şi evaluarea rezultatului obţinut de grupe / elevi.

Conversatia: metodă frecvent folosită în studierea limbii, antrenându-i pe elevi în  cercetarea faptelor de limbă, în descoperirea regulilor gramaticale.  Tipuri de conversaţie: Conversaţia catihetică: se poate folosi cu precădere la începutul orei, la reactualizarea cunoştinţelor, sau în momentul retenţiei cunoştinţelor, adică după ce s-au însuşit anumite cunoştinţe noi. Elevii sunt puşi în situaţia de a reproduce informaţii obţinute anterior. Conversaţia euristică: folosită la predarea-învăţarea unor noi cunoştinţe şi la lecţiile de formare a unor priceperi şi deprinderi. Elevul, aflat într-un dialog deschis cu profesorul, poate pune întrebări, poate răspunde la întrebări, îşi lămureşte neclarităţile. Demonstratia: metodă tradiţională pe care o utilizăm frecvent şi în didactica modernă; ea constă în folosirea unor raţionamente logice care sunt însoţite de mijloace intuitive de la care se pleacă şi se construiesc reprezentări, constatări, interpretări. Demonstraţia poate fi: directă – „ pe viu” – a unor fenomene, acţiuni, obiecte în starea lor naturală de existenţă şi de manifestare; figurativă – cu ajutorul reprezentărilor grafice; cu ajutorul imaginilor audio-vizuale;  cu ajutorul softurilor educaţionale;

Metode moderne: ciorchinelui, cadrenelor, cubului, sinelg, Stiu-Vreau să stiu-Am învăţat, invatarea cu ajutorul calculatorului, brainstormingul, metoda focus grup s.a.

Metoda cadranelor: Este o modalitate de rezumare şi sistematizare a unui conţinut informaţional solicitând participarea şi implicarea elevilor în înţelegerea lui adecvată. Stimulează atenţia şi gândirea; Caută căi de acces spre propriile cunoştinţe, credinţe şi convingeri; Conştientizează elevul asupra propriului nivel al cunoştinţelor.  Metodă a gândirii critice, presupune trasarea pe mijlocul foii a două drepte perpendiculare, astfel încât să se formeze cele patru ,,cadrane” şi în care elevii vor nota informaţiile solicitate. Se poate lucra individual sau cu clasa împărţită pe grupe şi atunci fiecare grupa va primi câte o fişă. Se pot propune diferite cerinţe în cadrul metodei cadranelor pentru a realiza obiectivele propuse în lecţia respectivă.  Propun spre exemplificare o varianta a cadranelor: Cadranul I: Precizează personajele textului citit. Cadranul II: Stabileşte şi scrie ideile principale ale textului citit. Cadranul III: Scrie morala/ învăţătura care se desprinde din text. Cadranul IV: Reprezintă printr-un desen al doilea fragment din text. Metoda horoscopului este o metodă prin care se rezumă sau se sintetizează conţinutul unei lecţii.  Pe tablă se trasează două axe perpendiculare în aşa fel încât să se  formeze patru cadrane.  Metoda se poate folosi frontal, pe grupe sau individual. Are urmatoarele avantaje: ii capaciteaza sa citeasca; li se stimuleaza initiativa; se reactualizeaza textul; ii activizeaza pe copii; li se da posibilitatea sa vorbeasca in fata clasei; la sfarsit rezulta caracterizarea unui personaj; cineva din calsa reia toate trasaturile de caracter.  Metoda Sinelg: este o metoda de predare - învăţare menită să servească drept referinţă convenabilă pentru nivelul cunoştinţelor elevilor la un moment dat; este o modalitate prin care se pot obţine informaţii despre ce ar dori elevii să afle în raport cu o tema anume; este o tehnică de monitorizare a înţelegerii; urmăreşte dezvoltarea vocabularului şi a capacităţii de exprimare. SINELG este un instrument util, pentru că le permite elevilor să înţeleagă ceea ce citesc.  Metoda Stiu – Vreau Să Ştiu – Am Învăţat: este o strategie de conştientizare de către elevi a ceea ce ştiu, sau cred că ştiu, referitor la un subiect şi totodată a ceea ce nu ştiu, sau nu sunt siguri că ştiu, si ar dori să ştie sau să înveţe; metoda poate fi folosită în prima parte a unei lecţii – actualizarea     vechilor cunoştinţe - evocarea; activează elevii şi îi face conştienţi de procesul învăţării; oferă elevilor posibilitatea de a-şi verifica nivelul cunoştinţelor. Metoda Cubului: este o strategie de predare utilizată pentru studierea unei teme, a unui subiect, a unei situaţii,  din mai multe perspective. Metoda poate fi folosită în orice moment al lecţiei. Oferă elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele necesare unor abordări complexe.  Metoda Ciorchinelui: metodă ce se poate utiliza mai ales în etapa de reactualizare a structurilor învăţate anterior, sau în etapa de evocare (conform proiectărilor care au la bază tehnici ale gândirii critice), elevii fiind puşi în situaţia de a stabili conexiuni între elementele  studiate, de a realiza câmpuri semantice, de a stabili familii de cuvinte etc. Tehnică de predare - învăţare menită să încurajeze elevii să gândească liber şi să stimuleze conexiunile de idei; modalitate de a realiza asociaţii de idei sau de a oferi noi sensuri ideilor însuşite anterior.